Biserica din Laodiceea
Biserica Laodicea a fost o biserică din secolul întâi, care a luat ființă și și-a împlinit slujirile în orașul Laodicea din Asia Mică. Acest oraş situat la capătul văii Licus, aproape de Colose şi Efes, a fost construit de Antiochus II Theos, între anii 261 – 253 î.Hr, pentru soţia sa pe care o chema Laodicea.
Oraşul era străbătut de cea mai importantă rută comercială care lega Efesul de interiorul provinciei. În Laodicea se producea vestita lână neagră, materialul cel mai căutat în acea vreme pentru confecționarea hainelor şi tot aici funcţiona o faimoasă şcoală medicală, unde se producea un medicament renumit folosit ca tratament oftalmologic.
Oraşul Laodicea avea o bogăţie şi o prosperitate deosebită, generată de comerţ, industrie şi o intensă activitate bancară. Locuitorii acestui oraş erau atât de bogaţi încât atunci când oraşul a fost distrus printr-un cutremur, aceştia şi-au permis să refuze orice ajutor imperial, reconstruind toate clădirile numai din resurse proprii.
Deși orașul Laodicea a mai fost darâmat aproape în întregime și în timpul celor trei războaie Mithridatice, și-a revenit foarte repede și în scurt timp a devenit unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din Asia Mică, titlu care şi l-a păstrat multă vreme. Pentru că locuitorii oraşului au ajuns foarte bogaţi, aici s-au înființat multe şcoli, spitale şi numeroase magazine.
Nu se ştie exact cum a luat fiinţă biserica din Laodicea, dar, aşa cum ne relatează Cuvântul Scripturii, apostolul Pavel a fost foarte preocupat de situaţia ei: s-a rugat pentru cei din Laodicea (Coloseni 2:1), le-a transmis salutări (Coloseni 4:15) şi le-a trimis scrisori (Coloseni 4:16). Laodicea înseamnă”justiție umană”. Acest fapt arată că în Biserica Laodicea nu mai era ”teocrație”(conducere divină), ci, ”democrație”, (conducere umană).
Atunci când ne referim la Biserica Laodicea înțelegem o biserică reală care a existat în secolul întâi al erei creștine, biserici care dealungul istoriei s-au asemănat cu ea, ajungând în apostazie spirituală, precum și persoane care deși sunt în bisericile actuale, îl țin pe Hristos la ușa inimii lor.
Din punct de vedere profetic, Biserica Lodicea reprezintă biserica apostată cuprinsă în perioada dintre anii 1800 d.Hr., vremea de început a marilor treziri spirituale, până după revenirea Domnului Isus ca Mire. Această biserică apostată nu va avea parte de răpire, ci, toți membrii ei care nu se vor pocăi în vremea harului, vor trece prin vremea mâniei și a judecății lui Dumnezeu, anunțată de sunetul trâmbițelor și vărsarea potirelor (Ap.8:1- 9:21;13:1-19:21).
Domnul Isus nu i-a mustrat pe creştinii din Laodiceea pentru vreun păcat grav, pentru erezie sau apostazie. Problema lor era mai curând mulţumirea cu starea spirituală existentă, care ducea la letargie. La fel ca apa care ajungea în cetate, nu erau nici reci, nici fierbinţi, ci doar căldicei. Pretindeau că sunt bogaţi şi că nu aveau nevoie de nimic, dar erau săraci, goi şi incapabili să-şi vadă starea spirituală.
Biserica din Laodiceea ilustrează foarte bine starea spirituală a bisericii de la sfârşitul istoriei pământului. Vezi legătura puternică a pasajului cu Apocalipsa 16:15,
Biserica din Laodiceea este mulţumită de sine şi are de luptat pentru o credinţă adevărată. Avertizarea lui Isus este valabilă pentru cei de atunci şi pentru noi toţi.
Domnul Isus îi asigură pe laodiceeni că îi iubeşte, că nu îi va abandona şi încheie spunând că El stă la uşă şi bate (vers. 19,20), imagine inspirată din Cântarea cântărilor 5:2-6. Cine Îi deschide va avea parte de o cină specială cu El.
Ce sfat le-a dat Isus laodiceenilor, deci și nouă, celor de astăzi? Ce simbolizează aurul, haina albă și alifia pentru ochi (1 Petru 1:7;Isaia 61:10 ; Efeseni 1:17,18)?
https://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2019/01/17/cres%CC%A7tinii-din-laodiceea.html
Biserica din Tiatira
Tiatira era cel mai mic si neimportant oras dintre cele sapte mentionate in cartea Apocalipsa.
Biserica Tiatira a existat în orașul cu același nume, care anterior s-a numit Pelopia, sau Semiramis. Numele Tiatira a fost atribuit de către Seleuc I Nicantor, în onoarea fiicei lui care urma să se nască. Numele Tiatira (thigatera), înseamnă ”pentru fiică”.
Acest oraș reclădit de către Nicantor, care a adus aici o garnizoană de soldați macedoniei, era situat la 50 km față de Marea Egee și la 80 km. nord, față de Smirna, la intersecția a trei drumuri comerciale.
Acest fapt, a facut ca Tiatira să ajungă un puternic centru comercial, fiind renumit pentru fabricarea coloranților, producerea și comercializarea purpurei, precum și pentru mulțimea breslelor de meșteșugari care prelucrau lâna, bumbacul, pielea, a celor ce practicau olăritul, sau prelucrau bronzul. O dovadă a acestui fapt este Lidia, o vânzătoare de purpură din Tiatira, pe care apostolul Pavel a întâlnit-o în Filipi (Fapte.16:14). Pe vechile ruine ale Tiatirei, astăzi se află orașul Akhistar din Turcia, cu o populație de aproximativ 30.000 de locuitori.
Dacă celelalte erau fiecare mari centre comericale sau culturale, Tiatira era cunoscut doar pentru bronzul de calitate din care se faceau arme. Insa desi ca cetate era cea mai lipsita ca importanta dintre cele sapte, mesajul adresat de Domnul Isus acestei biserici este cel mai lung dintre toate. Lucrul acesta ne spune ca pentru Domnul Isus nu exista biserici mici si biserici mari. Caci ”acolo unde doi sau trei se aduna in numele Meu acolo voi fi si eu cu ei.” Sa nu fiti descurajati sa credeti ca daca sunteti o biserica mica atunci nu aveti aceeasi importanta in ochii Domnului. Cristos isi iubeste biserica indiferent de marimea ei.
În Tiatira era cinstit Apollo, fiul lui Zeus, recunoscut ca zeu al soarelui. În cinstea lui, în oraș au fost ridicate mai multe altare, unde se aduceau jertfe în cinstea soarelui, urmate de ritualuri păgâne și desfrâu.Biserica din Tiatira a ajuns într-o stare mai decăzută decât cea din Pergam, fiindcă învățăturile păgâne promovate în Pergam au ajuns să aducă roade în Biserica Tiatira.
Isus cunoaste adevarul despre fiecare biserica, vs.18.19. Este singura data in cartea Apocalipsa cand Isus este numit Fiul lui Dumnezeu. Ca si in celelelte mesaje Domnul incepe prin a lauda biserica din Tiatira pentru lucrurile bune care ii caracterizeaza lucrarea. Si observam ca aceasta biserica avea faptele bune ale bisericii din Efes dar si dragostea care acesteia ii lipsea. Avea perseverenta pe care o avea si biserica din Smirna, dar si teologia corecta care descria biserica din Pergam. Mai mult de atat, Domnul spune despre aceasta biserica ca facea la acel moment chiar mai multe in numele Lui decat facuse la inceput. Biserica din Tiatira era o adunare care crestea spiritual, in credinta in dragoste si in slujire. Spre deosebire de biserica din Efes despre care Domnul spune, „ai inceput bine, dar acum esti rau”, despre cea din Tiatira spune, „ai inceput bine si acum esti si mai bine.”
Dar Domnul Isus scoate la iveala si raul din biserica in vs.20. In ciuda laudelor si a cuvintelor frumoase spuse de Domnul despre ei, totusi undeva in mijlocul acestei cresteri spirituale, ei au ingaduit unei femei neevlavioase sa se ridice si sa aiba o influenta rea puternica in mijlocul lor. Cel mai probabil numele real al acestei femei nu era Izabela, ci Domnul facea referire la ea ca avand aceeasi influenta rea si negativa pe care a avut-o Izabela, sotia regelui Ahab despre care citim in cartea 1 Regi 16:29-32. Izabela a fost fiica unei rege pagan, insa Ahab regele poporului Israel de atunci a ales-o de sotie. Ea l-a intors atat de rege cat si intregul popor de la Dumnezeu si i-a facut pe toti sa se inchine la baal. Sub influenta pacatoasa a lui Izabela poporul Israel a decazut mai mult decat in orice alta vreme si decat sub conducerea oricarui alt rege. Izabela a promovat si a incurajat cat a putut de mult idolatria si desfraul.
Cum a reusit insa o femeie asemanata de Domnul Isus cu Izabela sa isi castige un loc atat de important in cadrul bisericii? Cred ca cel mai important cuvant pentru a intelege lucrul acesta este cuvantul, „profetesa”. Pretinzand ca vorbeste in numele lui Dumnezeu ea a castigat favoarea crestinilor mai naivi si imaturi spiritual. Cu siguranta avea si o personalitate puternica, un discurs convingator, un zambet seducator si raspunsuri potrivite pentru potrivnicii ei. Fara indoiala ca era o femeie inteligenta dar si cu o capacitate extraordinar de mare de manipulare. Prin invatatura ei puteai avea totul: Mantuire, pe Isus, raiul, inchinarea la idoli, prietenie cu lumea si sex nevinovat. Nu e de mirarea ca a gasit destul de repede oameni care sa ii sustina ideile si doctrina. Asa cum a reusit Izabela in vechiul testament asa a reusit si aceasta femeie in biserica din Tiatira.
Acesta este motivul pentru care personal sunt foarte prevazator cand cineva vine la mine si imi spune ca are un mesaj, o profetie sau un indemn de la Domnul. Este una sa fii predicator si alta sa pretinzi ca esti profet. Oricine pretinde ca este profet al lui Dumnezeu isi asuma o responsabilitate enorma. Nu vreau sa spun mai multe pe tema aceasta, decat ca din punctul meu de vedere sunt multi astfel de profeti falsi prin biserici si astazi si trebuie sa fim cu mare bagare de seama. Avem deja cuvantul lui Dumnezeu si apostolul Pavel spune clar in 2 Timotei 3:16-17 ca in El avem tot ceea ce ne trebuie.
Dat totusi cum a putut o astfel de femeie sa ajunga atat de influenta intr-o biserica atat de frumoasa? Poate a reusit sa influenteze pe unii dintre liderii bisericii. Poate ca de teama ca vor aduce dezbinare in biserica, liderii au evitat sa o confrunte cu adevarul. Poate au crezut ca tolerand-o, in cele din urma va inceta. Poate si-au spus ca si ea ca si ceilalti au nevoie sa cunoasca dragostea lui Isus si in cele din urma sa vina la adevar.
Nu putem sti cu exactitate motivul, dar stim ce s-a intamplat. Biserica a cazut in pacat sub influenta negativa a acestei femei.
Isus judeca pacatul din biserica, vs.21-23. Desi este adevarat ca rabdarea lui Dumneeu este mare, ea nu trebuie tratata cu dispret sau ca pe o slabiciune a Lui, ci ca pe un motiv sa ne pocaim de pacatele noastre, 2 Petru 3:9-10. Dar si rabdarea lui Dumnezeu are o limita. Daca cineva persista in pacat atunci judecata Lui va veni peste el. Partea buna este ca cei au ales sa o urmeze au primit incă ceva timp ca sa se pocaiasca, dar pentru femeia respectiva timpul se scursese. Multi crestini aleg sa traiasca in pacat in lipsa unei judecati imediate a lui Dumnezeu. Dar pacatul isi primeste mai devreme sau mai tarziu rasplata. Si aceasta rasplata este moartea.Isus ii incurajeaza pe aceia ce ii ramasesera credinciosi, vs.24-25. „Ce inseamna adancimile lui satan?” Izabela i-a mintit pe unii dintre crestini si le-a promis ca vor creste in cunostinta si pricepere prin practicarea unor ritualuri pagane combinate cu simboluri crestine si tot felul de experiente sexuale. Aceste lucruri urmau sa le aduca descoperirea unor secrete profunde si taine ascunse, nestiute de ceilalti. Asta este inselaciunea falsilor profeti care au dus in ratacire atatea milioane de oameni care sincer il cautau pe Cristos. Tuturor ne plac secretele. Ne dorim sa stim lucruri nestiute de ceilalti. Din cauza asta multi urmeaza astfel de profeti falsi si cad din credinta. Cand amesteci misterele si secretele cu putina religiozitate rezultatul este aproape irezistibil. Cine sa mai ramana doar la biblie cand poate sa primeasca mesaje directe de la Dumnezeu, semne si profetii care sa ne ofere o imagine asupra lumii care nu se vede cu ochiul liber si pe care ceilalti nu le pot vedea. Aceasta femeie ajunsese sa aiba atat de mare influenta in biserica inca Domnul nici macar nu le mai spune sa o scoata din mijlocul lor. Era nevoie de interventia Lui directa pentru a scoate biserica din acest intuneric.
Isus le cere celor ce ii era credinciosi un singur lucru: „tineti cu tarie ceea ce aveti pana voi veni Eu.” Nu cedati si nu renuntati. Uneori asta este tot ceea ce trebuie sa faca un om evlavios. Sa nu cedeze in fata compromisului si a pacatului.
Isus ofera o promisiune minunata bisericii in vs.26-29. Ei se vor bucura alaturi de Cristos in ceruri. Vor domni impreuna cu Cristos si se vor bucura de prezenta Lui permanenta.
Ce implicatii are acest mesaj pentru noi? Adevarul este ca astazi traim intr-o societate care ne face sa ne uscam pe dinauntru. Si realitatea este ca un om infometat va manca orice ii vei pune inainte. De foame se hraneste cu lucruri care in cele din urma ii vor aduce moartea. Prea multi crestini astazi traiesc in doua barci. Prea multi refuza sa ii dea controlul deplin al vietilor lor lui Isus. Prea multi vor sa fie casatoriti si cu Cristos dar si in pat cu lumea. Intotdeauna va fi o Izabela acolo inaintea ta care iti ofera o varianta ieftina de crestinism, o cale comfortabila de a-l urma pe Cristos care sa nu te coste mai nimic. Sa fim cu bagare de seama fratilor la o astfel de inselatorie. Sa ne ferim de astfel de minciuni care ne promit totul, dar care ne trimit direct in iad. Stiu ca aceste lucruri nu sunt niciodata usor de primit, dar calea spre rai este ingusta. Sa tinem sus steagul sfinteniei si al neprihanirii. Sa lasam lumea sa traiasca cum alege sa o faca. Dar daca suntem biserica lui Dumnezeu atunci sa nu ne comformam ideilor si practicilor acestei lumi, ci planului si voii lui Cristos.
Acest mesaj ne transmite fiecaruia sa ramanem credinciosi adevarului, sa fim cu mare bagare de seama la ce se intampla in jurul nostru si sa nu cedam. Daca ne-am lasat compromisi de ideile si practicile lumii atunci sa ne pocaim si sa ne intoarcem pe calea sfinteniei cat Domnul mai are inca rabdare cu noi. Nu putem sa o avem pe Izabela care ne ingaduie sa fim crestini dupa placerea noastra si sa il avem si pe Isus care ne cheama sa fim sfinti asemenea Lui.
Daca vrem sa fim ca Isus atunci sa pasim pe calea Lui. Sa luptam pentru lucrurile pentru care a luptat el, sa aparam ceea ce a aparat El, sa iubim ceea ce a iubit El si sa uram ceea ce a urat El. O viata noua, extraordinara ne asteapta daca suntem gata sa facem lucrul acesta pana la capat. Amin!
Sursa:http://www.centrul-educativ-crestin.ro/2018/10/mesaj-de-la-isus-biserica-din-tiatira/
Biserica din Sardes
Pergam era centrul de închinare la mai multe zeităţi păgâne, printre care Asclepios, zeul vindecării, numit şi „Salvatorul” şi reprezentat prin imaginea unui şarpe. Pelerini de pretutindeni veneau la templul lui pentru a fi vindecaţi. Pergamul avea un rol de frunte în promovarea închinării la împărat, închinare obligatorie, la fel ca în Smirna. Isus îl numeşte locul „unde locuieşte Satana” şi „unde este scaunul de domnie al lui Satana”.
Înconjuraţi de păgânism şi de temple impozante, creştinii din Pergam se confruntau cu ispite atât din exterior, cât şi din interior. Majoritatea lor au rămas credincioşi, însă unii, numiţi nicolaiţi, erau în favoarea compromisului cu păgânismul, pentru a evita persecuţia. Nicolaiţii sunt asociaţi cu un alt grup de eretici, numiţi după Balaam, cel care i-a amăgit pe israeliţi pe drumul către Canaan (Numeri 31:16). Aceşti membri pledau pentru respectarea practicilor păgâne din dorinţa de a evita neplăcerea prigoanei.
Pergam descrie cu exactitate şi situaţia bisericii de după anul 313 d.Hr. Creştinismul era acum acceptat, însă mulţi din biserică au pornit pe calea compromisului. Unii au rămas fermi pe poziţie şi au fost credincioşi Evangheliei, însă secolele al IV-lea şi al V-lea au fost martore la declin şi apostazie spirituală, biserica luptându-se şi pierzând clar bătălia cu ispita compromisului.
Ce înseamnă „să nu lepădăm credința” lui Isus (vers. 13; vezi și Apocalipsa 14:12). Ce ne spune aceasta despre sursa credinței noastre și despre datoria noastră sacră de a o păstra, chiar și sub amenințarea cu moartea sau, poate mai periculos, în fața tendinței de a face „mici” compromisuri?
Sursa: studiu-biblic.ro
În concluzie „scaunul de domnie al Satanei”,are de a face cu închinarea.”Toate acestea ți le voi da,dacă te vei închina mie”.Matei 4.9
Unde găsește închinători de ai lui,este și el prezent și își manifestă lucrarea lui.Aveți grijă la închinarea dv.Poți pretinde că te închini lui Dumnezeu,dar de fapt să fi în slujba celui rău.Samson credea că este în slujba lui Dumnezeu,însă Dumnezeu Îl părăsise și el nu știa acest lucru. ”Nu știa că Domnul Se depărtase de el” .Judecători 16.20
Atenție mare,drag cititor,cui te închini cu adevărat?Cui acorzi timp și atenție,cine te călăuzește?
Este Domnul Isus,Mântuitorul tău,personal?L-ai primit în viața ta,îi dai voie să Îți conducă viața,după planul Lui?
Doamne ai milă de noi,și ajută-ne.
Devoțional 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.